E interesant cat de dificil ne este sa alegem. Indiferent ce vrem in viata , nu stim sa alegem. Nu o facem constient. Dimpotriva! O facem inconstient. O facem din punctul de vedere al unora care au fost manipulati ani de zile sa isi schimbe sistemul de valori. Nu mai stim cine are valoare… Nu mai stim sa apreciem diversitatea? Nu ne mai putem manifesta diferit? Nu mai avem artisti? Ganditi-va la trei scriitori romani care s-au consacrat in ultimii zece ani. Poate in afara de Cartarescu este foarte greu…

Incercati sa numiti trei artisti romani care ar putea sa sustina un concert live bine pus la punct in fata a zeci de mii de oameni. Profesionisti, artisti, oameni de scena. Cam dificil si aici. Pentru a suna live extrem de bine, inseamna sa muncesti foarte mult. Inseamna sa lasi orgoliul la o parte si sa demonstrezi cine esti, fara pretentii de tratament condescendent. Ceea ce noua ne lipseste. Ne place lumina si sclipiciul. Ne plac paietele. Ne place machiajul extrem. Ne lipseste profunzimea. De aici nu rezulta ca nu avem artisti. Dimpotriva, extrem de multi….Femei foarte frumoase si ATAT.

Incercati sa va ganditi la trei pictori romani care s-au lansat in ultimii zece ani. Eu nu stiu. Un mare gol in generatiile de acum. Parintii nostri au cunoscut valoarea. Simturile lor au fost desfatate de mari valori ale scenei. Numai ca ei nu realizau atunci cat erau de norocosi. Noua ne ramane sa ne repezim la concertele celor care vin si pe la noi, dar nu pentru a ne incanta, ci pentru a-si rotunji veniturile. Suntem foarte norocosi daca nu spun in microfoane ca se simt foarte bine aici in Budapesta. Si noi suntem innebuniti de emotie…Devenim deodata fanii muzicii lor. Deodata le intelegem muzica. Nu stim ce istorie au aceste trupe, nu am mai auzit melodii de-ale lor, nu stim sa numim doua albume ale lor, nu stim sa le scriem numele corect, dar mergem la concert. Si daca nu intelegem ceva, ce conteaza? Cati inteleg? Mergem sa ne adunam mai multi…Asa se procedeaza in alte tari, asa procedam si noi. Numai ca acolo, ascultatorii au de ales intre foarte multe valori. Cei care merg la concertele lor, sunt fani. Sunt oameni care au comparat si au inteles ca muzica respectiva rezoneaza cel mai bine cu propria fiinta.

In aceasta vara, un “mare” concert s-a tinut pe litoral. Anuntat si trambitat cu saptamani intregi de reclama. Interesant este ca pana sa performeze “marele” artist, majoritatea ascultatorilor nu stia daca artistul este barbat sau femeie. Cata inghesuiala, cata frenezie…Fugim de noi insine. Catre ce fugim, nu stim… Nu stie nimeni. Cert este ca ajungem nicaieri.

Adevaratii nostri artisti se sinucid… De durere, de umilinta, de tradarea suferita. La un lucru ne pricepem bine: sa ne batjocorim semenii. Numai un artist poate intelege cum este sa-ti oferi sufletul tuturor. Ca un covor pretios, facut manual, cu mare greutate, dar intins pe dusumeaua casei pentru a oferi bucurie tuturor vizitatorilor. Pentru a incanta privirea celor prezenti. Si bucuria atingerii, atunci cand pasesti cu respect…Numai ca noi intram incaltati. Macar sa ne curatam noroiul de pe bocanci… Nu mai tinem seama de nimic. Oricat de mult ai incerca sa cureti covorul,  puritatea s-a pierdut. Tineri artisti care si-au pus capat zilelor pentru ca nu si-au mai gasit menirea. Ei nu stiau sa faca altceva decat sa ofere o bucatica din sufletul lor pentru a ne face mai buni. Si sa nu crezi ca nu avem nicio vina pentru asta. Si tu si eu suntem la fel de vinovati. Vinovati ca nu vrem si nu mai stim sa alegem. Renuntam la viitorul nostru pentru placeri de scurta durata.

Asa cum ne-am uitat artistii, ne vom uita si obarsia. Ne vom uita bunicii, ne vom uita parintii. Nu stim care ne este rostul. Nu am stiut niciodata… Asteptam doar sa ni se dea ceva pentru a ne arata ipocrizia. Cand rade toata lumea, zambim si noi. Cand tipa toata lumea, strigam si noi. Suntem plini de personalitate… 

Suna-ti prietenii plecati de ani buni departe! Plecati sa ridice nivelul de trai al altora. Spune-le ca ti-e dor de ei…

Strange-ti parintii in brate! Cati mai traiesc, cat mai traiesc…Nu ma indoiesc ca va veni si ziua in care ii vei cauta in zadar.

Nu uita niciodata cine esti!

A.

(ne-am mutat la www.desprerealitate.ro )

 

Anunțuri