Si totusi, cineva te-a iubit…Stiu bine ce simti…Chiar daca acum, totul iti pare strain in jur, chiar daca nu te mai implineste nimic, adu-ti aminte ca ai fost iubit. Chiar daca nu mai ai incredere in tine sau daca te simti slabit, iti poti aduci aminte cu usurinta ca ai fost iubit. Candva totul era magic…Cineva te proteja de orice suferinta…

Nu ai indraznit vreodata sa te gandesti ca acum tot ce simti este o taietura adanca, dar nu este in carne. Si totusi, unde este? Crezi ca este in suflet, dar unde este sufletul? Daca l-ai vedea, probabil l-ai putea vindeca. Si tot ce iti aduci aminte este ca ai fost iubit… 

Si daca nu ai fost? Daca ti s-a parut? Daca ai fost mintit atata timp doar pentru placerea meschina a unei persoane care in lipsa unei distractii mai scumpe te-a ales pe tine? Daca ai fost un capriciu caruia cineva prea superficial i-a spus iubire? Si tu ai crezut… Incet, incet cladesti un zid atat de gros in jur, incat nici lumina celei mai pure iubiri nu ar mai putea patrunde…Te gandesti ca este mai bine asa…

Poate ai cerut mai mult decat ti s-a putut oferi. Nu, nu ai cerut nimic. Doar ai oferit… Sa nu fi oferit tu destul? Ce festa ciudata ti-a jucat soarta. Si ai fi putut jura ca totul era perfect. Oare se simte mai bine singura sau altcineva o face sa priveasca asa cum te privea pe tine?

Oare experienta de viata pe care i-ai acordat-o nu o implinea? Si totusi, tu ai tinut palmele deschise de cand ai cunoscut-o. Putea lua de la tine tot ce isi dorea. I-ai daruit chiar si sufletul. Poate asta este motivul pentru care nu il mai gasesti spre a-i oferi liniste. De ce nu ti-l da inapoi? Ce face cu el? Alaturi de ea traiai in afara timpului si spatiului. Si acum o faci la fel, numai ca este o dimensiune care te imbatraneste, care te macina…

Trebuie sa fi fost iubire. Doar iti spunea ca nu i-ar ajunge o viata sa se sature de tine. Sau totul a fost un scor tinut prea bine minte de ea si nebagat in seama de tine… Oare a vrut altceva de la tine? Averi nu ai. Ce Dumnezeu s-a intamplat? De ce te simti atat de vinovat? Nu era capabila sa iubeasca?

Fara cuvinte, fara nimic plauzibil… Pur si simplu. Poate logica ei este diferita de a ta. Ea nu simte nevoie de explicatii. De fapt, ea nu simte si nu a simtit nimic niciodata… Asta trebuie sa fie. Daca ai putea sa o vezi, sa o rogi sa te ajute sa opreasca tot tumultul din mintea ta. Ai putea sa o faci sa te iubeasca din nou. De ce nu? Doar ai mai facut-o odata… 

Daca iubirea este totusi trecatoare? Daca nu trece pentru amandoi la fel, cu aceeasi repeziciune? Si asta este posibil. Macar ar fi putut sa-ti spuna… 

Si totusi, ai fost iubit.

 

A.

 (pentru un bun prieten)

(ne-am mutat la www.desprerealitate.ro )

 

Anunțuri